Exilul ca un cântec de leagăn

„Sunt îndrăgostită de limba franceză“, declara scriitoarea canadiană de origine vietnameză Kim Thùy, cu ocazia primirii anul acesta al Marelui premiu RTL-Lire pentru primul său roman, Ru, publicat în Franţa la Editura Liana Lévi. Din această pasiune şi din datorie faţă de memoria celor exilaţi din Vietnam în ambarcaţiile de tristă amintire de boat people din care autoarea făcea parte, se naşte o carte de o surprinzătoare şi pură poezie, care reuşeşte să sublimeze cruzimea istoriei într-un poem de o rară puritate. Ru – „cântec de leagăn, a legăna“, în vietnameză – nu este numai ecoul unei nostalgii a trecutului rănit iremediabil de istorie, dar şi manifestarea unei noi iubiri regăsite, ca un nou început, ca o fericită promisiune.

Survolând evenimentele tragice ale războiului, Khim Thùy preferă în locul consemnării reci, jurnalistice, puritatea imaginii încredinţate memoriei afective, aşternînd prin cuvintele personajului central al romanului, Nguy˜en An Thin, un discurs narativ de o mare fineţe metaforică: „M-am născut la umbra cerului împodobit cu focuri de artificii, decorat cu ghirlande luminoase, traversat de rachete şi de bombe. Naşterea mea a avut drept misiune să înlocuiască vieţile pierdute. Viaţa mea avea datoria să o continue pe cea a mamei mele“.
Spaima lasă locul miracolului
Aceeaşi încărcătură simbolică o regăsim şi în paginile descriind teribila călătorie pe mare spre un orizont necunoscut, în voia valurilor: „Oamenii aşezaţi pe punte ne-au spus că nu mai era nici o linie de demarcaţie între albastrul cerului şi cel al mării. Nu mai ştiam deci dacă ne îndreptam către cer sau ne înfundam în adâncul apelor. Paradisul şi infernul se înlănţuiau în pântecele vaporului nostru. Paradisul ne promitea o cotitură în viaţa noastră, un viitor nou, o nouă istorie. Infernul, el, ne aşeza dinaintea ochilor toate spaimele: de piraţi, de a muri de foame, de a ne intoxica cu biscuiţii îmbibaţi cu ulei de motor, spaima de a nu ne mai putea ridica în picioare, de a trebui să urinăm în oala roşie care trecea de la unul la celălalt, spaima că acest cap râios al copilului de alături era contagios, spaima de a nu mai putea atinge vreodată pământul cu picioarele, spaima de a nu mai revedea vreodată chipul părinţilor aşezaţi undeva în penumbră, în mjilocul celor două sute de persoane“. Trecerea prin purgatoriul lagărului de refugiaţi din Malaezia, deşi de o extremă duritate, este dominat de voinţa protectoare şi clarvăzătoare a mamei pregătindu-i viitorul fetei prin conectarea ei la cele două limbi ale lumii libere, engleza şi franceza. Inocenţa naivă cu care autoarea descrie acest episod dovedeşte gradul de idealizare, inevitabil necesar actului exilului: „Din nefericire, din toate dimineţile petrecute cu acest profesor de engleză improvizat, nu am reţinut decât o frază: «My boat number is KGO338». Această frază s-a dovedit complet inutilă, fiindcă n-am avut niciodată şansa să o folosesc, nici măcar cu ocazia vizitei medicale a delegaţiei canadiene“. Imaginea protectoare a mamei, a părinţilor nu se opreşte însă la această terapie de urgenţă cerută de dezrădăcinarea exilului, ea este prezentă în memoria autoarei într-o formă mult mai profundă şi, încă o dată, exprimată cu o mare fineţe a metaforei: „Părinţii mei ne amintesc adesea, fraţilor mei şi mie, că nu vor putea să ne lase bani drept moştenire, dar cred că ne-au încredinţat deja bogăţia memoriei lor care ne permite să surprindem frumuseţea unui ciorchine de glicină, fragilitatea unui cuvânt, puterea mirării. Mai mult, ei ne oferă picioare cu care să ajungem până la visele noastre, până la infinit“. Un asemenea salt în necunoscut către viitor este şi primul contact cu ţara de adopţie, Canada, al cărui peisaj de un alb virginal evocă partea de paradis a acestei misterioase aventuri. Spaima lasă aici locul miraculosului, în sensul lui cel mai strict, acela al mâinii Providenţei intervenind asupra fiinţelor ce i se abandonează: „După ce trăisem o lungă perioadă în locuri lipsite de lumină, un peisaj atât de alb, atât de virginal nu putea decât să ne orbească, să ne ia vederea, să ne îmbete“.

Totul se petrece atât de repede şi de neaşteptat încât micuţa Nguy˜en An Thin rămâne fără glas, fără repere, până şi fără uneltele necesare visării, ca şi cum viitorul se opreşte aici. Va urma o întreagă perioadă de adaptare la canadiană, în care întâlnirea dintre cele două culturi va sfârşi prin adaptarea la noua lume. Arta narativă a autoarei face să se împletească figuri ale trecutului vietnamez – familia emigrată sau rămasă acasă – cu cele ale prezentului canadian, cum ar fi prima ei învăţătoare, Marie-France al cărei nume îi inspiră „un nor de prospeţime, de plutire, de dulce parfum“, sau Johanne, prietena ei care „făcea parte dintr-o armată de îngeri care fuseseră paraşutaţi peste oraş pentru a ne oferi un tratament de şoc“.
La vârsta adultă, mamă la rândul ei, Nguy˜en An Thin va experimenta în noua ei lume valorile transmise de părinţii săi, în special aceea a maternităţii în toată splendoarea ei plină de o tandră prezenţă capabilă să descifreze secretele cele mai profunde ale vieţii: „Mirosul acrişor al părului lor ars de soare, mirosul de sudoare pe spatele lor noaptea trezindu-se dintr-un vis neplăcut, mirosul prăfuit al mâinilor la ieşirea de la şcoală m-au obligat şi mă obligă să trăiesc, să fiu orbită de umbra genelor lor, să mă uimesc în faţa unui fulg de gheaţă, să fiu sfâşiată văzându-le o lacrimă pe obraz“. De la o lume de vis a copilăriei pierdute şi până la răscumpărarea ei printr-o maternitate adăpostită de miracolul iubirii materne, călătoria interioară propusă de romanul lui Kim Thùi este una a neâncetatei încântări în faţa misterului vieţii ca exod necesar către o lume nouă, a împlinirii, o lume în care „o ţară nu mai reprezintă un loc, ci un cântec de leagăn“, acesta fiind sensul cel mai profund al secretului titlu al acestui roman promiţător al unei autoare care anunţă deja o continuare, să sperăm la fel de plină de poezie.

Dan Burcea

Kim Thuy, Ru, Editions Liana Lévi, Paris, 2010, 146 p.

Droits photo : Radio Canada

mai 14, 2017

Laisser un commentaire

Votre adresse de messagerie ne sera pas publiée. Les champs obligatoires sont indiqués avec *